Ajuns șef şi la munca cu cartea, Nea Costel o arde manelist din scoarţă în scoarţă ca gândacul tipograf.
Vă mai amintiți de gângania care a făcut ravagii în pădurile de molid din Retezat, în urmă cu câțiva ani? Ei bine, legăturile lui Nea Costel cu cartea sunt ca ale Gândacului Tipograf. Amândoi compromit tot ce ating, din scoarță-n scoarță.
Zilele trecute, întâiul dăunător al județului a simțit că i-a intrat o mână bună și a jucat cartea împătimitului de literatură. Știrea a fost vânturată în presa de pe cocioc ca cum Nea Costel ar fi decernat Premiul Nobel pentru Literatură. (Aplaude frenetice!) Pe un carton, lung cât postul Paștelui, a scris un cec cu valoarea premiului. 500 (cinci sute) lei. Cam cât lasă el la frizer să-i coafeze sprâncenele. Cu câtă durere s-a despărțit de acest mic ciubuc, numai Zamolxe știe! (Apropo de asocierea / Asociația nefericită cu Zamolxe: „Dă, bă borfaşule, kosoni la cărturari!”)
Pe surse aflăm că ideea premierii tinerilor cititori i-a venit într-o noapte de zaiafet când lipea cu scuipat euroi pe fruntea unui manelist din Valea Jiului. Episodul cu ținută academică de mahala a fost adaptat la cerințele înaltei sale demnităţi și de aici a ieșit caterinca cu cartea de împrumut.
PS O să spuneți că nu banii, ci gestul contează, dar nu vă credem. Nea Costel poate fi îndreptățit să premieze sportivi, dar când vine vorba de carte ar trebui cel mult să zică „PAS”…
