Rămânem aproape de şura primarului, locul în care trei descurcăreţi aproape onorabili au proiectat cel mai mare tun din istoria judeţului. Planurile mergeau şnur, băieţii au jucat cu dăruire şi erau ca-câştigaţi, până să se bage scârbele alea de la CNSC şi să le agaţe ghiuleaua la gleznă ca la ocnaşi. Canalizarea a ajuns la canal cu tot cu sacoşele verzi din sala de jocuri (vezi episodul „Jucați-o pe asta, băieți!”).
Pentru inaugurarea marelui TUN totul era pregătit cu migală. Până şi turbanul de pe cap – mare cât averea stăpânului – a fost adus din Fanar să marcheze momentul. Poetul de curte a compus cu litere de aur un mesaj duios, care să pătrundă adânc la maţul gros al fiecărui cetăţean care se uşurează ca în mileniul trecut:
„Fraţilor, iubiţi fii ai comunei, în această binecuvântată zi de toamnă, sub cortul adormiţilor gutui, vin înaintea voastră cu inima curată, ca o carte deschisă după nevoie în fundul curţii. Dacă vedeţi pe undeva vreo sacoşă la mine, cum mă blamează oamenii răi, să ştiţi că-i plină cu icoane, cărţi şi facere de bine — altceva n-a încăput. Pentru că eu – se ştie! – slujesc la binele public, ca popa la mort – de pomană. Multă, foarte multă pomană!”
Ba, mai mult, în cinstea falnicului TUN a fost compusă şi o doină:
De la Broaşte pân la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că izmenele se rup
Când se-aşează şi stă Pup
Pe spinarea spinului
La buda creștinului.
…….
Își dezbracă blonda sânul,
Cardul – frate cu stăpânul –
De şpăguţe se tot pleacă
Și lichelele îl seacă –
Nabab în țară săracă
Până la urmă toate pregătirile au fost în zadar. Inaugurarea marelui TUN nu s-a mai ţinut. Instanţa a decis că cele 17 milioane de euro trebuie să ajungă la adevăratul câştigător al licitaţiei şi i-a lăsat pe tunari cu sacoşele-n aer…
