O mega-afacere pusă recent pe butuci în urbea cu Castel a fost o adevărată mină de aur pentru atârnătorii la serviciu. Ochii vigilenți ai cârcotașilor au mirosit mânăriile și acum vorbesc prin cafenele.
La locul cu pricina, s-au întâmplat lucruri necurate, spun ei. Șmecherii au vrut să tragă foloase doar pentru ei, furându-le la toți căciula. Stivele de metale uzate, procurate ca „hrană” pentru cuptoarele încinse, erau, de multe ori, din moloz pe „interior”. Așa se face că, atunci când au pornit cuptoarele „înfometate” n-au avut ce băga în ele, pentru că, în loc de cinci mii de tone de fier bun de topit, vreo patru erau moloz.
Oțelarii au fost nevoiți să pună stavilă cazanelor, contrariați de mormanul de moloz încremenit în ograda lor.
„Alchimiștii” fierului s-au pricopsit cu niscai’ firfirei, spun guralivii, după ce au transformat molozul în metale. De aici și limuzinele nervoase cu care se plimbă prin oraș, și vilele luxoase răsărite pe dealurile urbei.
