Hunedoara fotbalistică și nu numai l-a comemorat duminică pe cel care a fost Michael Klein, un simbol al marii echipe a Corvinului din anii `70-`80. 2 februarie este data fatidică la care cel supranumit Unicul Căpitan ne-a părăsit pentru totdeauna, când abia împlinise 33 de ani și mai avea destule de oferit fotbalului, suporterilor și mai ales familiei.
Evenimentul în sine a fost la fel de emoționant – și totuși a fost altfel. La statuia lui Klein, de lângă stadionul care i-a purtat o vreme numele, s-a adunat mai puțină lume față de anii trecuți. Suporterii Corvinului au venit cu steaguri purtând portretul celui dispărut, au cântat și au aprins câteva torțe. Nu a mai fost ținută o slujbă religioasă, iar Primăria municipiului nu a mai fost organizator oficial al comemorării. Soția și fiica lui Klein au dorit ca de data această să se țină doar un moment de reculegere, „fără camere de luat vederi și alte ceremonii publice”, iar politicienii „sunt bineveniţi să participe, dar în calitate de persoane civile”.
Câștigă cineva din „contrele” familie – administrație locală?
Fricțiunile între moștenitoarele lui Klein și Primărie au început încă de pe la mijlocul lui 2024. Soția și fiica Unicului Căpitan au notificat Primăriei că ele sunt deținătoarele mărcii înregistrate OSIM „Michael Klein”, astfel că în septembrie anul trecut Consiliul local Hunedoara a decis schimbarea denumirii Complexului Sportiv din „Michael Klein” în „Corvinul 1921 Hunedoara”. Discuțiile pentru păstrarea numelui pe care stadionul l-a purtat începând din 2011 nu au avut nici o finalitate: moștenitoarele au cerut întocmirea unui contract de licențiere pentru menținerea denumirii, administrația locală a răspuns că nu există cadrul legal pentru a plăti bani publici în scopul folosirii unei mărci înregistrate. Exemplul oferit de edili a fost cel al recuperării mărcii „Corvinul”, realizată cu bani din donații particulare, cu ocazia Centenarului Corvinul din 2021, nu din bugetul local.
foto: https://www.facebook.com/fccorvinul1921/
Michael Klein – Un om și un sportiv de excepție
La doar 33 de ani trecea în nefiinţă acest minunat exemplu de conduită sportivă, a cărui abnegaţie pe teren a devenit legendară. Michael Klein s-a născut în 10 octombrie 1959 la Almaş, în judeţul Sibiu.
Cariera sa fotbalistică este legată de patru cluburi. A cunoscut consacrarea la Corvinul Hunedoara, pentru care a jucat în perioada 1973 – 1988 și a terminat campionatul pe locul 3 în 1982, ceea ce reprezintă și acum cel mai bun rezultat din palmaresul echipei. A evoluat în ediția 1982– 1983 a Cupei UEFA, la prima participare a clubului hunedorean în competițiile europene. A fost împrumutat un sezon (‘78 – ‘79) la Aurul Brad, în Divizia B.
A atins apogeul carierei la Dinamo Bucureşti, cu care a câştigat campionatul, Cupa României şi a jucat o semifinală de Cupa Cupelor. La Bayern Uerdingen a avut parte din păcate nu doar de sfârşitul carierei, ci şi al vieţii, el decedând în timpul unui antrenament la data fatidică de 2 februarie, la Krefeld.
Cu echipa naţională a României, pentru care a dat întotdeauna totul, s-a calificat la două turnee finale: Campionatul European din Franţa în 1984 şi Campionatul Mondial din Italia în 1990.
Emblematice pentru caracterul marelui om şi sportiv care a fost Mişa Klein sunt cuvintele lui de la ultimul său meci la Naţională, cel cu Elveţia, de la Bucureşti, din preliminariile Campionatului European din 1992, rostite printre lacrimile de durere cauzate de o accidentare gravă: „Pot să fie oricâte Germanii, eu tot pentru România voi juca!”.
