Pompierii a organizat o caravană cu cadouri pentru copiii din satele hunedorene, aducându-le multă bucurie și speranță.
Despre povestea militarilor care l-au ajutat pe Moș Crăciun să ajungă la zeci de copilași din cătunele uitate de lume, ne-a relatat talentata plutonier Roxana Mateuț, purtător de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Hunedoara, al cărei text îl redăm mai jos:
E vânzoleală mare înainte de Crăciun, însă atunci când înțelegem cu adevărat semnificația acestei sărbători, găsim timpul necesar să îi dăm sens.
Iar sensul, uneori, se descoperă pe drumuri lăturalnice, în case modeste, acolo unde o bătaie în ușă poate însemna o mare bucurie.
Și în acest an, pompierii hunedoreni au ales să fie parte din povestea Crăciunului și să treacă pe acolo pe unde, sania Moșului nu poate ajunge întotdeauna.
Dimineața a început cu motoarele turate și autospecialele pline.
Pompierii Secției Ilia au străbătut ulițe din Săcămaș, Bretea Mureșană, Valea Lungă și Vâsca. Fiecare oprire a fost o filă de poveste și fiecare zâmbet de copil – o mulțumire in inimile salvatorilor.
Drumul i-a dus mai departe pe colegii Secției Brad, până în Livada, Prihodiște, Tomești, Tarnița și Groșuri. În aceste comunități, peste 25 de copilași și familiile lor i-au primit cu brațele deschise și ochii umezi de emoție.
În Cârnești, pompierii Punctului de Lucru Totești au transformat o zi obișnuită într-una de neuitat. Pentru câțiva princhidei, fericirea a prins forma unui cadou, dar adevărata magie a fost când autospeciala de stingere s-a oprit chiar în dreptul casei lor și au putut să o inspecteze minute în șir și să stea de vorbă cu salvatorii.
Iar capitolul cel mai greu, dar poate și cel mai emoționant s-a scris pe un deal din Peștișu Mic.
Pentru doamna Sanda, incendiul din februarie, care i-a distrus casa în care locuia, i-a luat și ultima fărâmă de speranță. Rămasă singură, cu pisicile ei, a înfruntat nopțile reci într-un cort fragil, sub cerul nemilos.
Pompierii Detașamentului Hunedoara i-au știut durerea și au ales să nu o lase de izbeliște în toiul iernii. Au cumpărat materiale și s-au pus pe treabă. În câteva zile, au construit o căsuță.
Au mai pus în ea un pat, o sobă și, odată cu ele, liniștea.
Astăzi, doamna Sanda nu mai trebuie să îndure frigul năpraznic, căci are un acoperiș deasupra capului și siguranța că noi vom fi și pe viitor alături de ea.
Așadar, dragii noștri, Crăciunul adevărat nu se măsoară în daruri, ci în oameni care aleg să fie lumină caldă pentru alți oameni.
Împreună facem sărbătorile mai frumoase!
