Conducătorul răscoalei ardelenilor din 1784, Gheorghe Crișan, a fost omagiat astăzi, în curtea casei natale din satul Crișan, comuna Ribița. La ceremonia de omagiere au fost prezenți subprefectul Lörincz Széll, președintele Consiliului Județean (CJ) Hunedoara, Laurențiu Nistor, vicepreședintele CJ Hunedoara, Alin Țambă și primari din Țara Zarandului.
A fost oficiată o slujbă de pomenire, iar oaspeții evenimentului au rostit alocuțiuni, în care au vorbit despre faptele eroice ale liderului Răscoalei de la 1784, Gheorghe Crișan.
„Astăzi, în comuna Ribița, am adus un omagiu lui Gheorghe Crișan, fiu al acestor locuri și simbol al luptei pentru dreptate, libertate și demnitate.
În vremuri grele, Gheorghe Crișan a fost vocea oamenilor simpli, a celor care trăiau din muncă cinstită și care nu mai puteau îndura nedreptatea. Din credința și curajul său s-a născut una dintre cele mai puternice mișcări de solidaritate din istoria Ardealului.
El nu a fost doar un conducător al răscoalei, ci un om al poporului, crescut din aceleași nevoi și năzuințe ca cei pe care i-a ridicat la luptă.
Prin jertfa sa, Gheorghe Crișan a devenit o conștiință vie a poporului român, dovada că din inima celor simpli se nasc adevărații eroi.
Sacrificiul lui nu a fost în zadar: a aprins flacăra speranței și a conștiinței naționale, deschizând drumul marilor împliniri ale românilor ardeleni.
Să păstrăm vie moștenirea sa, să ne inspirăm din curajul și din demnitatea lui pentru a clădi împreună o societate mai dreaptă, mai unită și mai solidară.
Glorie eternă eroului Gheorghe Crișan!”, a transmis Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara. 
Casa natală a eroului răscoalei a fost reconstruită în 1979, după o fotografie publicată de istoricul Ioan Lupaș în 1934. Casa găzduiește o expoziție documentară despre istoria satului Crișan, a răscoalei din 1784 și a rolului lui Crișan în ea. În curtea casei, a fost ridicat un bust de bronz al lui Crișan, realizat de Marcel Olinescu.
Gheorghe Crișan s-a născut în 1732, în satul Vaca (a cărui denumire a fost schimbată în Crișan, în anul 1930), fiind fiul lui Petru Golda și al fiicei preotului Toader Giurgiu, din Giurgești, care slujea la Străuți-Bulzești. Rămas orfan de ambii părinți, a fost înfiat și crescut de bunicul matern, Toader Giurgiu, care i-a dat numele său. Prenumele i-a rămas cel de la botez, Gheorghe. A urmat școala la Abrud sub numele de Gheorghe Giurgiu și-a făcut serviciul militar în regimentul contelui Ferenc (în română Francisc) Gyulai.
Numele de „Crișan” este o poreclă, primită abia după ce s-a stabilit la Cărpiniș, unde s-a însurat, porecla referindu-se la faptul că provenea din valea Crișului Alb.
A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, activând apoi la Câmpeni, Abrud și Cricău.
Din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, Ultimatumul țăranilor (11 noiembrie 1784) ce au luptat apoi împotriva trupelor imperiale austriece în zona Zarandului, la Brad și la Hălmagiu.
După reprimarea răscoalei, la 30 ianuarie 1785 a fost prins la hotarul comunei Mogoș datorita trădării unor iobagi participanți la răscoală, îndrumați de preoții Moise din Cărpiniș și Simion din Bucium. A fost închis la Alba Iulia, unde la 13 februarie 1785 s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci. În momentul prinderii, Crișan ar fi spus unui țăran pe nume Zachei Târziu: „Nu te teme frate, pentru că lucrul pornit de noi n-o să rămâie negata!”
A fost condamnat la tragere pe roată, sentință executată asupra cadavrului său, deoarece Crișan se spânzurase în închisoare, ulterior a fost tăiat în patru bucăți, plasate în Abrud, Bucium, Brad și Mihăileni, iar capul său a fost pus în țeapă în fața casei sale din Cărpiniș.
