Folclorul urban vuieşte că, într-o bună zi, la casa unui devean, izbucnește un scandal. Bărbatul, polițist, mânat de la spate de impulsuri hormonale, caută nod în papură și începe o ceartă cu nevasta. Tot polițistă, dar dibace nevoie mare.
Nu la fel de dibaci, dar cu planuri ascunse, polițistul joacă atunci cartea supăratului și a omului sătul de cicălelile nevestei. Își ia băgăjelul și, fără să mai spună nimic, trântește ușa în urma lui.
Nevasta rămâne singură, cu un copil în brațe și altul pe drum.
Gândește, cântărește, întoarce situația pe toate fețele și, deodată, luminița dibăciei i se aprinde.
A doua zi, sună la 112 și începe jelania dispărutului. Cu nume, prenume, semnalmente și încălțări.
Nu dă de el și pace. Telefonul este închis și omul nu dă niciun semn de viață.
Poliția primește plângerea și începe activitățile specifice. La momentul plecării, acesta purta pantaloni tip blugi, un tricou și sandale de culoare maro și avea asupra sa un ghiozdan negru, spune comunicatul poliției.
Presa vuiește instant.
Un fost șef din poliție, dat dispărut. Subiect baban, numai bun de rating.
Speculațiile curg gârlă. Scenariile, date drept sigure, la fel. Contrazicerile, și mai și.
Nevasta polițistă știe ea ce știe.
Planul era beton. Cu șanse mari de reușită.
Polițiștii își caută în continuare fostul coleg. Soția-polițist le furnizează date.
Punct ochit, punct lovit.
Polițistul dispărut nu pleacă însă cu mașina. Ia trenul și o taie prin județul vecin, acolo unde urma să-și întâlnească iubirea de taină, tot polițistă, despre care, de fapt, știa toată lumea.
Un cuibușor de nebunii, pe undeva printr-o zonă viticolă, avea să le fie sălaș călduț pentru câteva ore sau zile.
Numai că, într-o gară de provincie, este depistat în timp ce schimbă trenul.
Destinația nu mai este un secret.
Personalul într-acolo duce.
Polițiștii îl găsesc.
Nu se știe dacă îl duc și acasă, în fața ușii pe care o trântise.
Victorie!
Presa, din nou.
Breaking News!
Iar relatări, iar speculații, iar scenarii.
Poliția și-a făcut datoria cu brio. Numai că această cacealma, scoasă parcă dintr-o telenovelă indiană și pusă la cale pentru a răcori „onoarea nereparată” a nevestei, a pus la muncă o adevărată armată de oameni.
Pe banii contribuabilului, bineînțeles.
Ceea ce nu este tocmai corect.
Poliția nu spală rufele murdare din casele oamenilor. Nici măcar pe cele ale propriilor colegi.
Poliția veghează la pace și liniște.
Povestea se termină cu un „happy end”.
Doar că este o poveste cu oameni ai ordinii care provoacă dezordine. O poveste în care fiecare poate găsi un alt tâlc.
Și, ca în orice fabulă, morala rămâne la latitudinea cititorului.
